Ultima actualizare: ieri, 18:47
Locale

Morţii vin să-i viziteze pe cei vii. Clujul este împânzit de morţi şi de cimitire

Puţini ştiu că actualul perimetru al oraşului Cluj-Napoca a fost împânzit, de-a lungul timpului, de multe cimitire şi că au existat şi numeroase locuri de execuţie sau bântuite de fantome. Iar de ziua lor, morţii vin să-i viziteze pe cei vii.

Ziua morţilor, de origine celtică, adusă de italieni în Ardeal

Istoricul Vladimir Alexandru Bogosavlievici spune, pentru PortalCJ, că de Ziua Morţilor, de Luminaţie, morţii se ridică din locurile de veci şi-i vizitează pe cei vii.

„Se crede că morţii, în această zi, vin de pe tărâmul celălalt şi-i vizitează pe cei vii. Este o sărbătoare catolică, după sărbătoarea tuturor sfinţilor, pe 2 noiembrie, ziua morţilor, celebrată în special în bisericile catolice. Biserica catolică spune că această sărbătoare a fost preluată prin evenghelizarea celţilor, că este o zi de alungare a spiritelor rele, dar atunci începea la celţi şi anul nou, pe 1 noiembrie. În Transilvania se pare că sărbătoarea aceasta a fost introdusă de coloniştii italieni, numeroşi în Ardeal, aduşi în secolele 18-19. Aceşti colonişti, fiind catolici, au imprimat acest obicei”, spune istoricul clujean, care adaugă că ulterior sărbătoarea a fost preluată de toate confesiunile creştine din Ardeal.

El povesteşte că pe actualul teritoriu al municipiului au fost mai multe cimitire, că morţii erau îngropaţi odinioară pe lângă bisericile existente.

„Primele cimitire datează din Napoca romană, erau în afara zidurilor oraşului roman, la fel şi în evul mediu. Pe strada Baba Novac, nr 15, e cea mai veche piatră funerară, din 1585. Oamenii erau îngropaţi în jurul bisericilor. De exemplu, acum doi ani, lângă Biserica Sf. Mihail s-au găsit oasele mai multor tineri. În 1837, când s-au început lucrările de construire a trunului neogotic a Bisericii Sf Mihail, 14 care de oase au fost găsite. La fel şi în zona actualei biserici franciscane, locaţia primei biserici din Cluj. Apoi, pe actuala stradă Crişan, s-a fondat un alt cimitir, în 1587; acolo au fost înmormântaţi mai târziu mulţi hoştezeni. În 1585 a fost o epidemie de ciumă, iar autorităţile, Consiliul celor 100, au decis ca dealul din faţa porţii Turzii din Clujul medieval să fie loc pentru morminte”, spune Bogosavlievici.

Cimitirul Hajongard provine din germană: fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni

De fapt, în actualul cimitir central sunt mai multe zone împărţite din punct de vedere confesional şi social, iar numele său, Hajongard, provine din germană, fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni.

„Cea mai veche piatră din cimitirul Hajongard este din 1599, o piatră funerară mică, a lui Felten Waida, un sas, dar se pare că ar fi fost mutată acolo de undeva. Sunt aşa numitele pietre cu streaşină, caracteristice secolului al 16-lea”, mai spune istoricul clujean.

Sursa foto: Radu Pădurean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.