Energia intelectuală dintr-o sală cu vechituri. Viorel Nimigeanu: Flavius Lucăcel a adunat 3 energii.
Ferestre vechi prin care moşii noştri vedeau nu numai realitatea de afară, ci şi pe aceea din visurile lor. Ţoale vechi pe care dormeau, pe care călcau, cu care se împodobeau. Flavius Lucăcel le-a prezentat, astăzi, la Cluj, într-o manieră proprie, în culorile sale şi-n simboluri şi semne, în expoziţia “Pe fereastră”.
Energie care se dăruieşte
“Fiind atâta energie intelectuală în această sală, mă gândesc la un moment când, într-un autobus, undeva în Maramureş, erau Nichita Stănescu, Laurenţiu Ulici, Ana Blandiana, Marin Sorescu -mai mulţi eram- şi mă gândeam, Doamne, câtă energie intelectuală este în această maşină! Dacă face un accident maşina? Cât îi trebuie României să recupereze golul intelectual, creativ, care se poate produce?! Aşa, dacă ne uităm unii la alţii, ne dăm seama că în această sală sunt cel puţin 200 de ani de energie creativ-intelectuală. Care se dăruieşte. De ce ne-am adunat noi aici? Pentru a dărui şi a ne bucura. Flavius Lucăcel a adunat cele trei energii: etnografia, arhetipul, aşezarea armonică în timp; apoi vine cu accidentul provocat de alţii –renunţarea la ferestre pentru termopane-, şi cu a treia, prin care a încercat să picteze şi să ne restituie semne, simboluri, semnificaţii, anotimpuri, jocuri de copii, vise… Toate acestea s-au adunat într-o expoziţie care completează memoria Sălajului”, a spus, la vernisaj, pictorul Viorel Nimigeanu.
15 ani de “Caiete Silvane”
“Am folosit pentru aceste lucrări ștergare și țoale vechi țesute de femeile din satul meu Aluniș, Sălaj: Clara Năprădean, Suciu Maria și Rozalia, mama mea. Geamurile, meșterite de Sână Gheorghe din satul Tihău, mi-au fost dăruite de fiul acestuia, care le-a păstrat cu grijă după demolarea vechii case părintești. Le-am folosit cu bucuria și încrederea unui constructor, ce adaugă într-un edificiu ca liant energia trecută print mâinile și mințile unui îndelungat șir de creatori din familiile noastre. Ieșit din îngrijorarea pierderi rădăcinilor noastre, demersul meu e un îndemn timid să păstrăm ceea ce au făcut ei”, spune autorul expoziţiei, Flavius Lucăcel.
Expoziţia lul Flavius Lucăcel a fost dublată de marcarea a 15 ani de existenţă a revistei “Caiete Silvane” din Zalău. Toate, într-un eveniment organizat la Uniunea Scriitorilor Cluj.
Flavius Lucăcel (n. 26 august 1968 , Aluniş, Sălaj) a debutat cu poezie în revista Tribuna (1992) şi cu teatru în revista Thalia (1993). A publicat până acum 11 volume de teatru (Trilogia Spațiului Închis; Marțianul Telemah; Ceai de Fluturi/Butterfly Tea; Tutungeria/Tobacconist’s; Trecatoarea Pisicii/The Cat’s Gore; Vecinii, Memoria Holocaustului; Ospiciul Local; Ne packazz az angyalokkal; Nu te pune cu îngerii; Singurătatea Pietrelor /Loneliness of Stones; Corporația), iar cinci dintre ele i-au fost puse în scenă.
A obţinut premiile Piesa anului la Clubul Dramaturgilor Bucureşti; Cartea Anului Teatru/teatrologie, USR Filiala Cluj; Premiul pentru belestristică-dramaturgie; premiul II concurusl național de teatru Mihail Sorbul Botoșani; premiul Negoiţă Irimie. De asemenea, a fost nominalizat de UNITER pentru cea mai bună piesa a anului 2017, cu Singurătatea pietrelor.
***
Pentru a fi la curent cu ştirile PortalCJ vă invităm să ne urmăriţi şi pe Facebook.
Energia intelectuală dintr-o sală cu vechituri. Viorel Nimigeanu: Flavius Lucăcel a adunat 3 energii:
