Cluj în vremea coronavirusului. Paşi prin pustie.
Curcubeul de glasuri care umplea Piaţa Unirii a amuţit. Muşuroiul de noapte al Clujului s-a pustiit. Parcă pe vârfuri, se petrece o salvare. Se mai furişează una. În vreo 30 de minute, apar şi dispar şapte ambulanţe. Însă la intervale de timp, că păstrează şi ele distanţa socială. Se iveşte şi o maşină civilă rătăcită, dar niciun om care să-şi arate paşii. În rest, scârţâie o tablă în şuieratul rafalelor reci şi ascuţie ale vântului, acompaniată dizarmonic de cârâitul grăbit al unui semafor. Inelele steagurilor care fâlfâie se izbesc ritmic de catargul metalic, de parcă bat clopotele. Şi toate recită, în cor, „Plumb”-ul lui Bacovia: „Dormeau adânc sicriele de plumb/ Și flori de plumb și funerar veştmânt/ Stam singur în cavou… și era vânt…/ Și scârțâiau coroanele de plumb/ Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb, și-am început să-l strig/ Stam singur lângă mort… și era frig…/ Și-i atârnau aripile de plumb”.
După câteva zeci de secunde, roşul semaforului s-a făcut verde. El n-a auzit de molima care bântuie şi-şi vede de treabă. Clipoceşte şi cârâie grăbit, pentru iuţirea paşilor. Şi au traversat, târâindu-şi literele după ele, două-trei cuvinte mute. (text şi foto M. A.)
sursa: www.cluj24.ro
***
Pentru a fi la curent cu ştirile PortalCJ vă invităm să ne urmăriţi şi pe Facebook.
Cluj în vremea coronavirusului. Paşi prin pustie:
