Când vine vorba de fiul său, Călin, ochii doamnei Maria se înţepenesc şi privirea îi trece dincolo de pereţii camerei. Pare o sfântă dintr-o icoană. Ferestrele sufletului său s-ar lăsa podidite de lacrimi, dar izvoarele acestea de tristeţe şi bucurie au secat de vreo 20 de ani. De atunci n-a mai putut să plângă. I-au secat ochii, aşa cum seacă izvoarele de prea multă dogoare a soarelui. Pe Maria Stoian a mistuit-o dorul după fiul său Călin Nemeş, unul dintre cei care, în 21 decembrie 1989, în centrul Clujului, şi-a dezgolit pieptul în faţa gloanţelor.
La vreo 60 de kilometri mai spre vest de Cluj, în Huedin, tatăl lui Lucian Matiş, Cornel Matiş, îşi aşteaptă capătul zilelor, pentru a putea să fie din nou cu fiul său. Doctorii i-au scos de tot stomacul, din cauza unei boli, dar i-a rămas inima, franjurată şi ea de acelaşi de nedescris dor părintesc.
Continuare:
https://www.revistasinteza.ro/cerne-doamne-linistea-uitarii-peste-nesfarsita-suferinta
****
Pentru a fi la curent cu ştirile PortalCJ vă invităm să ne urmăriţi şi pe Facebook.
