“Pandemia generată de SARS-CoV-2 a determinat instituirea stării de urgență în România prin Decretul nr. 195/2020. Starea de urgență reprezintă o situație de criză care atrage o serie de măsuri excepționale, motiv pentru care se impune sancționarea mai aspră a anumitor fapte săvârșite în această perioadă. În acest context, art. 77 lit. g) din Codul penal reglementează ca circumstanță agravantă generală săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de starea de urgență. “ afirmă Diana Pleș, avocat Iordăchescu & Asociații.
Condițiile necesare pentru a se reține circumstanța agravantă
1. Pentru ca circumstanța agravantă să fie incidentă este necesar, în primul rând, ca infracțiunea să fie comisă în perioada în care este instituită starea de urgență. Astfel, nu vor intra în sfera de aplicare a acestei norme faptele care au fost comise anterior decretării stării de urgentă, indiferent de momentul în care acestea și-au produs efectele. Cu toate acestea, în măsura în care discutăm despre infracțiuni continue sau continuate care se epuizează ulterior decretării stării de urgență apreciem că se va putea reține circumstanța agravantă. Totodată, cât timp fapta a fost comisă în aceasta perioadă, circumstanța va fi reținută chiar dacă consecințele ei s-au produs abia după încetarea stării de urgență.
De exemplu, inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei constituie infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Astfel, dacă o persoană fizică sau juridică solicită donații pentru achiziționarea de către spitale de aparatură medicală necesară luptei cu noul Coronavirus, fără a urmări acest scop, circumstanța agravantă se va reține chiar și în ipoteza în care suma respectivă va fi obținută doar după încetarea stării de urgență.
2. De asemenea, este necesar ca cel care săvârșește infracțiunea să profite de starea de urgență. Simpla săvârșire a unei infracțiuni în această perioadă nu atrage reținerea circumstanței agravante. Aceasta poate fi reținută numai în măsura în care făptuitorul se folosește de împrejurare pentru a comite fapta.
Spre exemplu, dacă făptuitorul, cunoscând că anumite persoane suferă de Covid-19 și sunt internate într-un centru de carantină sau în spital, fură bunuri din casa acestora, condiția va fi îndeplinită.
Sancțiune
Faptele comise în acest context prezintă un pericol social mai ridicat. Conduita autorului constă în ostilitatea față de activitatea socială de salvarea a valorilor socio-umane, acesta profitând de instabilitatea existentă pentru a se sustrage de la răspunderea penală. Din aceste motive există posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai aspre, dar acest lucru nu este obligatoriu.
În situația în care infracțiunea săvârșită este sancționată cu închisoarea se poate aplica o pedeapsă până la limita maximă prevăzută de lege pentru acea infracțiune, iar dacă se apreciază ca fiind necesar se poate adăuga un spor de până la doi ani, cu condiția ca acest spor să nu reprezinte mai mult de o treime din pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune. Luând ca exemplu infracțiunea de furt simplu, pentru această infracțiune limita maximă prevăzută de lege este pedeapsa închisorii de 3 ani. Așadar, sporul care poate fi aplicat este de cel mult o treime din acest maxim, respectiv 1 an.
În ipoteza în care pedeapsa aplicată este amenda, este permisă majorarea pedepsei cu cel mult o treime din maximul amenzii prevăzut pentru acea infracțiune. Astfel, dacă se aplică o amendă penală în valoare de 3000 lei, aceasta poate fi majorată datorită reținerii circumstanței cu încă o treime, respectiv 1000 lei.
Avocatul Diana Pleș despre săvârșirea unei infracțiuni în perioada stării de urgență
***
Pentru a fi la curent cu ştirile PortalCJ vă invităm să ne urmăriţi şi pe Facebook.
